Scurt istoric
La începutul lunii martie 1955, domnul profesor dr. Nicolae Ştefan, la îndemnul domnului profesor universitar dr. Traian Săvulescu, Directorul General al I.C.A.R. – ului şi Preşedinte al Academiei Române, savant de talie internaţională în fitopatologie, devenea director la Staţiunea Experimentală Pomicolă Voineşti. Una din acţiunile pe care acesta le va propune colegilor cercetători, inginerii Moruju Gh., Cvasnâi D., Tudosescu Oprea, Şuta Aurel, Şuta Victoria, Rădulescu C., Pâslaru C., Mateescu N. şi Vintilă Mircea şi pe care au acceptat-o cu entuziasm şi au executat-o a fost înfiinţarea loturilor demonstrative în livezile de măr ale lucrătorilor permanenţi ai Staţiunii, circa 30, la care au participat ca executanţi şi mulţi copii, fete şi băieţi de vârstă şcolară, membri ai familiilor respective, care, aidoma harnicelor albine, munceau la culesul rămurelelor tăiate, curăţau scoarţa trunchiului, văruiau, cu un entuziasm şi voioşie demne de toată lauda.
Plecând de la aceste aspecte, profesorului Nicolae Ştefan i-a înmugurit ideea de a încerca să propună conducerii Ministerului Agriculturii aprobarea înfiinţări la Voineşti a unei Şcoli Profesionale Pomicole, sub patronajul Staţiunii Experimentale din Voineşti, unde frumoasa meserie de pomicultor să fie însuşită din fragedă tinereţe. În sprijinul acestei idei, a fost înaintat un memoriu, în care se arăta că Staţiunea poate organiza, cu cheltuielile minime, un cămin pentru circa 30 de elevi din comunele mai îndepărtate şi o cantină. Pentru localul şcolii, Consiliul Popular Comunal oferă clădirea nefolosită a fostului sediu al Plasei Voineşti, unde se puteau amenaja trei clase şi o cancelarie. Cadrele didactice vor fi alese dintre cei 10 cercetători ai Staţiunii, pentru disciplinele de specialitate, iar pentru cultura generală dintre profesorii de la şcoala generală din comună.
Şcoala a început activitatea în luna octombrie 1955 cu clasa I şi un efectiv de 35 de elevi, fete şi băieţi, director fiind numit profesorul Nicolae Ştefan. În anul 1956 s-a realizat, prin grija Directorului general al învăţământului agricol (profesional, mediu şi superior) din cadrul Ministerului Agriculturii prof. dr. Pungan Vasile, reamenajarea localului şcolii şi a căminului şi continuarea dotărilor cu mobilier şi inventar. În anul 1962, Şcoala Profesională a fost transformată în Şcoală Tehnică Horticolă, datorită calităţii actului de instruire teoretică şi practică a elevilor, având ca specializare profilul Horticultor, cu o durată de şcolarizare de 4 ani. Începând cu 1966 denumirea a fost schimbată în Liceul Agroindustrial Voineşti, funcţionând până în 1981 cu profil Horticultor-mecanizator, cu o durată de şcolarizare de 5 ani, pentru ca din anul 1981 să se înfiinţeze încă două meserii: Zootehnist mecanizator şi profilul Economie pentru Agricultură, reducându-se şi durata de şcolarizare la 4 ani.
Planurile de învăţământ pentru aceste meserii au fost mai complexe, bazate pe o corelare mai bună între obiectele de cultură generală şi cele tehnice de specialitate, urmărindu-se lărgirea orizontului de cunoaştere a absolventului de liceu agroindustrial şi adaptarea lui la diferite situaţii ale realităţii economice.
Programele şcolare, elaborate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi aprobate de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului au urmărit asimilarea cunoştinţelor de către elevi într-o ordine logică, firească şi legarea mai strânsă a noţiunilor teoretice cu cele practice.
Instruirea practică a elevilor s-a desfăşurat în ferme şcolare şi de producţie, colecţii didactice, laboratoare şi cabinete de specialitate sau direct în unităţile de producţie sub conducerea inginerilor de specialitate şi a maiştrilor instructori.
Baza materială de funcţionare a Liceului Agroindustrial Voineşti, în condiţii moderne a fost asigurată prin construirea între anii 1966 – 1968 a unui local nou de şcoală, cu săli spaţioase, laboratoare de chimie, fizică, biologie, cabinete de specialitate, iar în anul 1980 cu o clădire corespunzătoare pentru internat şi cantină.
Începând cu anul 1987, în cadrul Liceului Agroindustrial Voineşti, au fost organizate şi cursuri pentru forma de învăţământ profesional, iniţial cu durata de 1 an şi jumătate, pentru ca din anul şcolar 1992 – 1993, să se treacă la o durată de 3 ani. În 1991 denumirea unităţii şcolare se va schimba în Grup Şcolar Agricol Voineşti, oferta educaţională suferind şi ea modificări, adaptându-se noilor cerinţe curriculare, pentru ca din anul şcolar 2012-2013 denumirea să devină Liceul Tehnologic Voineşti.
Pe fondul reformării învăţământului românesc, începând cu anul şcolar 2003 – 2004, învăţământul profesional se va transforma în Şcolii de Arte şi Meserii, cu o durată de 2 ani, urmată de un an de completare şi de 2 ani de Rută Progresivă, pentru ca din anul școlar 2014-2015 să se reînființeze Învățământul Profesional de Stat cu durata de 3 ani și la Liceul Tehnologic Voinești.
Începând cu 1 septembrie 2015, Liceul Tehnologic Voineşti devine singura unitate şcolară cu personalitate juridică, fiindu-i arondate 10 structuri şcolare, prezentate aici.